✍️ Povestea Hajdarei Erica Andreea – o scrisoare deschisă către Initiativa Plopeni
Într-un oraș mic din România, o mamă singură duce o luptă inegală cu autoritățile locale care, de ani de zile, îi încalcă dreptul la locuire și demnitate. Hajdari Erica Andreea este o femeie care a crescut singură doi copii, după ce a fost abandonată de partenerul ei, și a fost forțată să plece în Italia pentru a putea supraviețui și a plăti chirie… pentru o locuință care, de fapt, fusese deja achitată prin licitație.
După ani întregi de umilință și presiuni administrative, femeia se vede acum amenințată cu evacuarea forțată, în ciuda dovezilor clare că locuința nu aparține Primăriei și că aceasta a fost modernizată exclusiv din fonduri proprii. Mai grav, în 2025, persoane din administrația locală au pătruns abuziv în casă și au fotografiat interiorul, fără acord și fără mandat.
Pentru că nu mai are resurse să lupte singură, a decis să trimită o scrisoare deschisă către Initiativa Plopeni, în speranța că o vom ajuta să-și recupereze dreptul la locuință și la demnitate.
📬 Scrisoarea deschisă, integral:
Către: Initiativa Plopeni si The Solomon Effect
În atenția echipei redacționale și de investigații
Subiect: M-au lăsat să investesc într-o locuință cumpărată legal, apoi au vrut să mi-o ia cu forța. Sunt Hajdari Erica Andreea și am nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Stimată redacție,
Numele meu este Hajdari Erica Andreea, sunt mamă a doi copii și locuiesc de peste 15 ani în orașul Plopeni, județul Prahova, în camera 66 din Căminul 5 – o locuință modestă, dar în care am investit fiecare bănuț muncit cu greu. Astăzi scriu această scrisoare cu durere, disperare și speranța că mă puteți ajuta să-mi fac cunoscută povestea. O poveste despre abuz, tăcere administrativă și o luptă de ani de zile dusă de o femeie singură împotriva unui sistem care vrea să o elimine.
Totul a început legal: locuința a fost cumpărată prin licitație
În anul 2003, fostul meu partener, Oprea Valentin Mihai, a participat și a câștigat la o licitație organizată de Uzina Mecanică Plopeni, adjudecând camera 66. Camera a fost achitată integral, lucru dovedit prin:
- proces verbal de licitație;
- extras de carte funciară;
- certificat energetic;
- înregistrări oficiale din evidențele Biroului de Patrimoniu al uzinei.
În 2009, uzina a predat Primăriei doar camerele libere
În anul 2009, Uzina Mecanică Plopeni a predat câteva camere libere din Căminul 5 către Primăria Plopeni pentru administrare. Aceasta s-a făcut în baza unui protocol oficial semnat între uzină și autoritatea locală.
Camera 66 NU a fost niciodată predată Primăriei, deoarece figura ca vândută și achitată integral. Acest lucru este ușor de verificat în protocolul existent și în actele uzinei.
În 2010 a început coșmarul
În ciuda acestor dovezi clare, în 2010, Primăria Plopeni – prin primar, contabila-șefă și jurist – a emis un contract de închiriere pe camera 66, deși nu avea niciun drept legal asupra ei. Mie mi s-a spus că dacă nu semnez, voi fi dată afară în plină iarnă cu tot cu copiii mei minori. Nu aveam actele, nu aveam sprijin. Am semnat ca să nu ajung în stradă.
Am muncit în Italia ca să plătesc chirie pentru o casă pe care o aveam deja
După ani de luptă și lipsuri, am fost nevoită să plec în Italia, unde am lucrat ca îngrijitoare de bătrâni. Mă întorceam de fiecare dată când eram chemată de Primărie să semnez contracte – pe banii mei, plătind transport, pierzând zile de muncă și bani. Tot timpul am plătit chiria, taxele, Rosal, SEP, utilitățile la zi, deși știam în sufletul meu că e nedrept.
Am modernizat locuința cu banii câștigați cu greu
Am reușit să aduc camera 66 într-o stare decentă: am pus gresie, faianță, am reparat instalațiile, am mobilat tot din banii mei. Toate acestea, cu știința Primăriei, care știa că investesc, dar nu a făcut nimic să-mi recunoască vreodată dreptul.
Astăzi am motive serioase să cred că aceste investiții personale sunt adevăratul motiv pentru care autoritățile vor să mă evacueze. Vor să preia o locuință renovată, cu pretextul fals că e „a lor”.
În 2025 au intrat în locuință fără drept și au fotografiat tot
În acest an, fără mandat, fără notificare, fără consimțământ, reprezentanți ai administrației locale au intrat în camera 66 în lipsa mea și au făcut poze în interior. Am considerat acest lucru un act de violare a domiciliului și am depus plângere penală. Mi s-a spus din nou că „dacă nu plec de bunăvoie, mă scot cu forța”.
Nu mai am unde să mă duc. Nu mai am putere să lupt singură.
După tot ce am plătit, construit și sacrificat, vor să mă scoată din casă ca pe un străin. Vă rog din suflet să faceți public acest caz. Poate că o echipă de la Realitatea TV, o investigație jurnalistică serioasă, sau un material de presă va face diferența.
Vă cer ajutorul pentru:
- Mediatizarea cazului meu;
- Investigarea abuzului din partea autorităților locale;
- Oprirea unei evacuări ilegale;
- Sprijin juridic și moral din partea opiniei publice.
Aceasta nu este doar povestea mea. Este povestea tuturor celor care au fost forțați să îndure în tăcere, fără protecție, fără dreptate. Vă rog din suflet: ajutați-mă să nu devin o altă victimă „legală” a unui sistem abuziv.
Cu recunoștință,
Hajdari Erica Andreea
Orașul Plopeni, Județul Prahova