Orașul Plopeni din județul Prahova se poate mândri, cel puțin oficial, cu o relație de înfrățire cu orașul Millau din Franța. În teorie, astfel de parteneriate au rolul de a promova schimburi culturale, administrative și de bune practici între două comunități. În practică însă, lucrurile pot lua o turnură îndoielnică – mai ales când fondurile publice sunt direcționate spre persoane din afara aparatului administrativ.
Recent, o delegație a orașului Plopeni a participat la un eveniment în Millau, sub egida înfrățirii dintre cele două localități. Din delegație au făcut parte primarul Dragoș Niță și consiliera Cornelia Fugulin, amândoi având legătură directă cu administrația locală. Însă restul grupului a ridicat numeroase semne de întrebare: Daria Huza, Amedeo Dumitru, Adelina Dumitru, precum și soția și fiul primarului – persoane care, potrivit informațiilor disponibile, nu ocupă funcții publice în cadrul Primăriei Plopeni, și nici nu par să aibă atribuții oficiale care să justifice participarea lor într-o delegație finanțată din bugetul local.
Excursie pe bani publici?
Faptul că membrii familiei primarului și apropiați ai acestuia au participat la eveniment, fără o legătură clară cu atribuțiile administrației locale, indică un potențial abuz de resurse publice. Dacă doar primarul și un funcționar public au avut justificare oficială pentru deplasare, prezența celorlalți devine problematică din punct de vedere etic și financiar.
Este esențial să ne întrebăm: Ce roluri concrete au avut ceilalți participanți? Au fost implicați în prezentări, proiecte comune, traduceri, schimburi educaționale sau culturale? Sau, dimpotrivă, au fost parte dintr-un grup de „acompaniatori” aleși pe criterii personale, nu instituționale?
Transparența, o datorie publică
Primăria Plopeni are datoria de a prezenta publicului o explicație detaliată privind componența delegației, criteriile de selecție și costurile aferente. Orice deplasare externă plătită din bani publici trebuie să respecte principiile transparenței, responsabilității și echității.
Este regretabil că o inițiativă cu potențial de dezvoltare și imagine pentru orașul Plopeni a fost umbrită de suspiciuni de clientelism și folosire discreționară a fondurilor publice. Astfel de practici nu doar că știrbesc încrederea cetățenilor în administrație, dar compromit și scopul real al înfrățirilor internaționale.
Concluzie
O simplă vizită de lucru s-ar fi putut transforma într-o oportunitate autentică de creștere pentru Plopeni. În schimb, a devenit motiv de suspiciune. O administrație responsabilă este aceea care face din integritate o regulă, nu o excepție. Iar plătitorii de taxe din Plopeni merită claritate, nu delegații de familie mascate în misiuni oficiale.